Profil Morfologic și Clinic al Carcinomului Hürthle
Carcinomul Hürthle, cunoscut și sub denumirea de carcinom oncocitar, reprezintă o formă rară de neoplazie tiroidiană diferențiată, care derivă din celulele foliculare, dar se caracterizează printr-un fenotip distinct și un comportament clinic diferit față de formele convenționale. Morfologic, este definit prin prezența a peste 75% celule Hürthle în masa tumorală – celule mari, poligonale, cu citoplasmă granulară intens eozinofilă, bogată în mitocondrii, și nuclei evidenți, adesea cu nucleoli proeminenți. Arhitectura tumorală poate varia, cu patternuri solide, foliculare, trabeculare sau mixte. Diagnosticul malignității se stabilește prin demonstrarea invaziei capsulare și/sau vasculare, fiind esențială pentru diferențierea de adenomul oncocitar benign.
Din punct de vedere clinic, acest tip de carcinom se întâlnește mai frecvent la pacienți peste 50 de ani și are o incidență mai mare la femei. Tumora se prezintă frecvent ca un nodul solitar, palpabil, iar simptomatologia poate fi absentă în stadiile incipiente. În cazuri avansate, pot apărea disfonie, disfagie sau compresii locale. Spre deosebire de alte carcinoame tiroidiene diferențiate, carcinomul Hürthle are o tendință crescută de metastazare hematogenă, mai ales în plămâni și oase, și o sensibilitate redusă la terapia cu iod radioactiv, ceea ce limitează eficiența tratamentelor convenționale. Tratamentul standard implică tiroidectomie totală, asociată uneori cu limfadenectomie și terapie de suprimare hormonală. Monitorizarea ulterioară include evaluarea tiroglobulinei și imagistică periodică.
Prognosticul variază în funcție de gradul de invazie și prezența metastazelor. Formele minim invazive au o evoluție favorabilă, însă formele extensiv invazive necesită o atenție sporită, având un risc crescut de recidivă și progresie. Evaluarea morfologică atentă și stratificarea corectă a riscului sunt esențiale pentru ghidarea terapeutică și supravegherea postoperatorie.
